Опис
Композитор: Лоредана Гроза
Автор слів: Лоредана Гроза
Текст і переклад
Оригінал
Înregistrează un mesaj după semnalul sonor.
Tu, tu-mi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare?
Oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit? Unde oare?
Euforia de la început s-a consumat ca un fitil de lampă.
Nu a rămas decât reflexul dragostei. Rutina a ieșit la rampă.
Riduri de singurătate. Anxietatea îmi sapă pe față.
Prinsă între gesturi fără viață, superficial mă privești cu ochii de gheață.
Mă rănesc și oceanul nostalgiei se revarsă, iar cuvinte nespuse în tăceri se agață.
Lacrimi invizibile îmi alunecă pe față.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit?
Unde oare?
Mă prinzi în brațe seară de seară, într-un dans repetat, fără greșeală și mă simt ca o pagină goală.
Nu pierzi niciun pas și mă lași fără glas când vreau să-ți spun bun rămas. Asta-i tot ce a rămas.
Mmm.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit? Unde oare?
Mă prinzi în brațe seară de seară, într-un dans repetat, fără greșeală și mă simt ca o pagină goală.
Nu pierzi niciun pas și mă lași fără glas când vreau să spun bun rămas. Asta-i tot ce a rămas.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit?
Unde oare?
Переклад українською
Запишіть повідомлення після звукового сигналу.
Ти, ти посилаєш мені серця, серця, коли я кажу тобі, що мені так боляче, і я дивуюся чому?
Невже наше кохання вмирає, як квітка, вмирає, зникає, як сонце, що заходить у море? Де я помилився? де
Ейфорія на початку була згорнута, як гніт лампи.
Залишився лише відблиск кохання. Рутина вийшла.
Зморшки самотності. Тривога врізається в обличчя.
Спійманий між безжиттєвими жестами, ти зверхньо дивишся на мене крижаними очима.
Мені боляче, і океан ностальгії переповнюється, і несказані слова в тиші чіпляються.
Невидимі сльози ковзають по моєму обличчю.
Ти посилаєш мені серця, серця, коли я кажу тобі, що це так боляче, і я дивуюся чому, чи наше кохання вмирає, як квітка, вмирає, зникає, як сонце, що заходить у море? Де я помилився?
де
Ти тримаєш мене в своїх обіймах ніч за ніччю, у повторюваному танці, безперебійно, і я відчуваю себе чистою сторінкою.
Ти не пропускаєш жодного удару і залишаєш мене без мови, коли я хочу попрощатися. Це все, що залишилося.
Хммм.
Ти посилаєш мені серця, серця, коли я кажу тобі, що це так боляче, і я дивуюся чому, чи наше кохання вмирає, як квітка, вмирає, зникає, як сонце, що заходить у море? Де я помилився? де
Ти тримаєш мене в своїх обіймах ніч за ніччю, у повторюваному танці, безперебійно, і я відчуваю себе чистою сторінкою.
Ти не пропустиш жодного моменту і залишиш мене без мови, коли я хочу попрощатися. Це все, що залишилося.
Ти посилаєш мені серця, серця, коли я кажу тобі, що це так боляче, і я дивуюся чому, чи наше кохання вмирає, як квітка, вмирає, зникає, як сонце, що заходить у море? Де я помилився?
де