Більше пісень від The Motans
Опис
Продюсер: Александру Турку
Композитор: Денис Роабес
Композитор: Александру Турку
Автор тексту: Денис Роабес
Текст і переклад
Оригінал
Zâmbeai cu pletele pierdute-n vânt, de parcă îmi făceai deschânt.
Pentru cât de fărmecat eram de ochii tăi.
Dragostea a fost ca un cuțit. Trebuia să lași în piept un pic.
Curge primăvara mea prin răni. Spune-mi, draga mea, de ce te temi?
Știi cât de fericit mă vedeam în ochii tăi?
Din ochii tăi simțiam că restul lumii nu mai are loc în ei.
Doare cât de bine era când ea în șoapte îmi spunea: "Ține-mă minte așa!
Ține-mă minte așa. . .
" Doare cât de bine era când ea în șoapte îmi cânta cât de dulce și mult mă iubea.
Când lumea era doar a mea.
Eu încă ne țin minte așa.
Doare cât de bine era. . .
Iubire, doar tu știai să-mi dai aripi într-o lume ce se duce-n negri. Eram la adăpost în ochii tăi.
Credeam că zbor când te uitai spre cer.
Credeam că fericirea mea, o fiară, venea să doarmă la picioarele tale, doar ca să-ți asculte liniștea.
Ai fost și templu și cetatea mea.
Știi cât de fericit mă vedeam în ochii tăi?
Din ochii tăi simțiam că restul lumii nu mai are loc în ei.
Doare cât de bine era când ea în șoapte îmi spunea: "Ține-mă minte așa!
Ține-mă minte așa. . .
" Doare cât de bine era când ea în șoapte îmi cânta cât de dulce și mult mă iubea. Când lumea era doar a mea.
Eu încă ne țin minte așa.
Doare cât de bine era când ea în șoapte îmi spunea: "Ține-mă minte așa!
Ține-mă minte așa. . .
" Doare cât de bine era când ea în șoapte îmi cânta cât de dulce și mult mă iubea. Când lumea era doar a mea.
Eu încă ne țin minte așa.
Переклад українською
Ти посміхався, розвіваючи локони на вітрі, ніби робив мене щасливим.
За те, як я був зачарований твоїми очима.
Любов була як ніж. Треба було трохи вивітритися.
Крізь рани тече моя весна. Скажи мені, любий, чого ти боїшся?
Знаєш, як я був щасливий, бачачи себе в твоїх очах?
З твоїх очей я відчув, що решті світу більше немає в них місця.
Боляче, як добре було, коли вона шепотіла мені: «Запам'ятай мене такою!
Запам'ятай мене таким. . .
«Мені боляче, як добре було, коли вона шепотіла мені, як мило і як сильно вона мене любить.
Коли світ був лише моїм.
Я досі пам'ятаю нас такими.
Боляче, як добре було. . .
Кохання, тільки ти знав, як дати мені крила у світі, що стає темним. Я був у безпеці в твоїх очах.
Я думав, що літаю, коли ти дивився на небо.
Я думав, моє щастя, звір, прийшло спати біля твоїх ніг, щоб тільки послухати твою тишу.
Ти був і моїм храмом, і моєю фортецею.
Знаєш, як я був щасливий, бачачи себе в твоїх очах?
З твоїх очей я відчув, що решті світу більше немає в них місця.
Боляче, як добре було, коли вона шепотіла мені: «Запам'ятай мене такою!
Запам'ятай мене таким. . .
«Мені боляче, як добре було, коли вона шепотіла мені, як мило і як сильно вона мене любить. Коли світ був лише моїм.
Я досі пам'ятаю нас такими.
Боляче, як добре було, коли вона шепотіла мені: «Запам'ятай мене такою!
Запам'ятай мене таким. . .
«Мені боляче, як добре було, коли вона шепотіла мені, як мило і як сильно вона мене любить. Коли світ був лише моїм.
Я досі пам'ятаю нас такими.